Cineva a zis, de exemplu, că ar vrea să îi ajute pe
ceilalţi. Pentru a fi capabil să-i ajuţi pe
alţii, trebuie mai întâi sa înveţi să
te ajuţi pe tine însuţi. Un mare număr de
persoane, cu scopul de a-i ajuta pe alţii, se lasă luate
de tot felul de gânduri şi de sentimente, pur şi
simplu din lene. Ei sunt prea leneşi ca să lucreze asupra
lor înşişi, dar le este foarte uşor să
creadă că îi pot ajuta pe ceilalţi. Aceasta
înseamnă a fi fals şi ipocrit faţă de tine
însuţi. Când un om se vede într-adevăr
aşa cum este, nu îi vine în minte să îi
ajute pe alţii - i-ar fi ruşine să se gândească
la asta. Dragostea pentru umanitate, altruismul, sunt cuvinte
foarte frumoase, dar nu au sens decât atunci când un om
este capabil, urmându-şi propria alegere şi propria
decizie, să iubească sau să nu iubească, să
fie altruist sau egoist. Atunci alegerea sa are o valoare. Dar
dacă nu are nici o posibilitate de alegere, dacă nu poate
face altfel, dacă este doar ceea ce întamplarea l-a
făcut sau este pe cale să-l facă, un altruist
astăzi, un egoist mâine, şi din nou un altruist
poimâine, ce valoare mai poate avea acest lucru? Pentru a
ajuta pe ceilalţi, un om trebuie să înveţe
mai întâi să fie atent cu el însuşi.
Doar un astfel de om îi poate ajuta pe alţii. Aşa
cum suntem noi, nu putem face nimic.
Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută, pag. 88, Editura RAM