|
Simpla citire şi/sau memorare a unor idei sau concepte de viaţă nu ne conferă o "evoluţie a conştiinţei". Hmmm!! o să vedem altă dată ce înseamnă acest termen de "evoluţiie a conştiinţei", acum să ne ocupăm doar de integrarea unei idei în sistemul de valori. Pentru început să explic puţin această diferenţă, între
o idee care este doar memorată şi o idee care este parte integrantă din
sistemul de valori. Primul exemplu care imi vine în minte este acela al
inşelării soţului/soţiei. Multe persoane respectă nişte reguli morale
şi nu-şi înşeala soţul sau soţia datorită acestora. Chiar de mic,
copilului i se spune că nu este frumos să facă acest lucru; şi,
din acest motiv, memorează acest lucru ca o regula de morală sau de bun
simth. Când va creşte mare, şi viaţa îi va oferi "o ispită" :-)) să
"calce pe alături", el va respecta sau nu această regulă de
morală. Adică, "din interiorul" persoanei respective vine un impuls
"de a se simţi bine" în prezenţa acelei persoane, dar intervine (în
primul rând) memoria şi îi aduce aminte de perceptul moral insuşit
de mic. Iar conştientul persoanei va alege dacă să respecte sau nu
această regulă. Acesta este cazul pentru care o idee este doar memorată. În cazul în care ideea este integrată în sistemul de valori, ce se va întâmpla? În momentul în care apare "ispita", persoana este "rece"; nu o interesează ispita de a se simţi bine în prezenţa acelei persoane. Sau altfel spus, din interiorul persoanei nu apare nici un impuls, pe care ulterior să îl reprime.
Ouspensky descrie în cartea " Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută" concepţia lui Gurdjieff despre procesul de "înţelegere". În Filocalia, vol I, Antonie cel Mare (Învăţături despre viaţa morală a oamenilor şi despre buna purtare, în 170 de capete), aminteşte în mai multe "capete" despre inutilitatea memorării doar, a învăţăturilor scrise: 1, 26, 107, |