Motivaţia

Psihologia modernă recunoaşte două tipuri de motivaţie:

• intrinsecă - în care persoana urmăreşte o activitate (sau chiar mai multe) strict cognitivă, când acţiunile întreprinse sunt pentru tine. Ex. când faci o muncă cu plăcere.
• extrinsecă - în care persoana urmăreşte, prin activităţile depuse: prestigiu, notorietate, faimă, bani, statut, poziţie, etc...

O motivaţie intrinsecă, care se manifestă la vârsta copilăriei, este dorinţa de a cunoaşte, de a şti cauza fenomenelor ce se produc în jur. Oricine îşi poate aminti întrebările, de multe ori încomode, puse de copii: de ce plouă, de ce bate vântul, de ce zboară păsările, etc...

De ce această motivaţie ne dispare, nouă adulţilor?

Iată o întrebare destul de ciudată. Un posibil răspuns ar fi procesul de maturizare. Dar de ce maturizarea să implice canalizarea interesului personal STRICT spre alte probleme ale vieţii? Oamenii adulţi nu pot avea, pe lângă grijile cotidiene, şi interese/motivaţii cognitive?

Motivaţia intrinsecă, de cunoaştere a mediului de viaţă, mi se pare o "motivaţie centrală", în sensul că, având o astfel de motivaţie de cunoaştere, ea poate genera şi alte motivaţii chiar extrinseci. Pentru a-ţi satisface nişte curiozităţi ai nevoie de bani pentru a călători şi a te documenta.

În cartea: " Calea iluminării", Inayat Kahn, spune despre motivaţie.