Voce tainică a firii
Din străfunduri răscolită,
Dai imbolduri omenirii
Dară nimeni nu te-ascultă.
Nu ai glas ca să vorbeşti,
Ca urechea să perceapă
Însă lumii dăruieşti
CE şi CUM şi CAND să facă.
Eşti impulsul ne-gândit
Cu un ţel de ne-schimbat:
Ce se-apucă de clădit
Un om nou, echilibrat.
Eşti chemarea ne-rostită
Spre moralitatea firii,
Ce se vrea încorporată
În valorile-omenirii.
6 octombrie 2006
|