Ceea ce învăţătura toltecă defineşte ca fiind Întreruperea Dialogului Interior, sau mai bine zis, starea de conştiinţă la care se ajunge prin I.D.I., religia creştină o numeşte trezvie. Despre trezvie vorbesc multe texte:

• Arhimandritul Teofil Paraian, în "Epifania".

În iarna - primăvara anului 1991 am "abandonat" toate tehnicile şi tipurile de meditaţie pe care le învăţasem din diverse surse. Am urmat STRICT ceea "ce-mi spunea" vocea interioară. De fapt ea "nu-mi spunea" nimic, nici un cuvânt, doar "simţeam ce şi cum să fac".

Am început cu două tehnici, de care auzisem totuşi, la nişte conferinţe de dianetică, ţinute de doamna Ana (din Iaşi) ^{nota 1}

• Qigong liber - aşa îl numea doamna Ana. Este, se pare, o tehnică originală de qigong. Nu sunt nişte exerciţii sau mişcări "impuse" - memorate într-o anumită ordine. Am să încerc să descriu tehnica: se stă în picioare, cu mâinile pe lângă corp, relaxat. Şi se încearcă "să simţi corpul". El îţi va "spune" ce mişcări să faci. Practic "simţi" ce mişcări să faci; să-ţi roteşti capul, să-ţi roteşti trunchiul, să dai din mâini, etc.

  ATENŢIE! Este foarte, foarte important ca "atenţia" să fie îndreptată asupra corpului. Numai atunci "poţi simţi" ce nevoi are corpul.

  Atunci, în 1991, făceam această tehnică fără a înţelege ce se întâmplă. După ani de zile am început "să înţeleg" de ce făceam acele mişcări "sugerate" de vocea interioară.

  • în primul rând are loc o "re-aranjare" a energiilor proprii. Multă lume merge merge la un energo-terapeut pentru a le "aranja" energiile.... cu mâinile energo=terapeutului. De ce să nu facă persoana în cauză acest lucru, în mod direct, cu mâinile proprii? Este greu, într-adevăr, dar nu imposibil. Este şi cea mai .... obiectivă metodă de re-aranjare a energiilor. Este ceea ce are nevoie fiinţa ta... nu este o "reţetă" determinată de altcineva. Este pentru tine, este a ta.
  • faci mişcare, ceea ce pune în activitate sistemul limfatic. Automat curăţă organismul de toxine.
  • este o bună metodă de a ţine atenţia îndreptată spre organism, spre tine; nu spre gândurile care te asaltează. Deci, altfel spus, se scurt-circuitează dialogul interior, sau mai bine zis: începe să slăbească "hrănirea" lui cu energie.
• Iubirea fără obiect - şi această "tehnică" am auzit-o pentru prima oară la doamna Ana: stai liniştit (nu contează poziţia, important este să se liniştească mintea şi gândurile - ar fi bine să se facă dimineaţa). Îţi imaginezi că eşti inconjurat de un "balon" de iubire. Sau mai bine zis că eşti în interiorul unui balon plin cu iubire. Şi acest balon începe să crească să cuprindă întreaga cameră să cuprindă tot apartamentul.... tot blocul, apoi tot oraşul în care locuieşti... apoi toată ţara şi în final, tot globul terestru. Îţi imaginezi, într-un fel, că "vezi" Terra de undeva din spaţiu, fiind înconjurată de un balon de iubire. Nu trebuie "slăbită" această idee: a balonului de iubire. Nu încercaţi să "iubiţi" Terra. Nu ar avea nici un efect, s-ar transforma intr-o iubire direcţionată: iubiţi ceva (Terra). Important este să iubiţi; să dezvoltaţi în fiinţa dvs. acest sentiment de iubire fără obiect. Această idee: a balonului umplut cu iubire vă ajută. Vă imaginaţi că iubirea este în balon..... nu iubiţi balonul... iubirea este înăuntru.

  Va fi greu la început. Trebuie un antrenament. E greu să menţii în minte, simultan, două idei: ideea de balon plin de iubire, şi ideea imaginară că el înconjoară ceva. Cu timpul acea idee de iubire "se va muta" din raţional în subconştient. Sau mai bine zis va deveni un sentiment, o "trăire". Trebuie să ajungi să "trăieşti" iubirea, nu să o gândeşti.

  Această iubire fără obiect are "valoare" pentru fiinţa umană. Ea deschide nişte "porţi" spre anumite "energii universale". O să încerc să fac o comparaţie între cele două tipuri de iubire (iubirea obişnuită şi cea fără obiect), cu alte două tipuri de "senzaţii": a te uda cu apă. Iubirea direcţionată se poate compara cu un jet de apă (de exemplu de la un pistol cu apă). Iubirea fără obiect se poate compara cu scufundarea într-un bazin cu apă.

  Jetul de apă produce o senzaţie puternică, dar "localizată" într-o regiune destul de limitată o organismului. Scufundarea într-un bazin este "calmă", ne-efervescentă, stabilă.

  Am făcut aceste două tehnici aproximativ 3-4 săptămâni. Acea iubire fără obiect, care deja devenise un sentiment, începea să se transforme într-un alt sentiment. Un fel de compasiune, dar nu cu sensul de milă. Într-un timp foarte scurt, apoi, acest sentiment s-a "transformat" integral în alt sentiment greu de definit prin cuvinte. Un fel de "acceptare" a vieţii (nu a lumii sau a oamenilor, ci a vieţii cu tot ce cuprinde ea - cu toate aspecteleei: mineral, vegetal, animal, etc.).

Aceste două tehnici m-au ajutat să abordez o a treia tehnică, de data aceasta "inspirată" de vocea interioară.

Probabil, cei mai mulţi dintre oameni, consideră că procesul de întrerupere a gândurilor este ceva anormal şi nu poate face parte din viaţa noastră cotidiană.

O atentă observare a gândurilor generate de dialogul interior ne va duce la concluzia, cum este şi firesc dealtfel, că aceste gânduri sunt în limba română. Dar de când cunoaştem noi această limbă? De cât timp ne formulăm gândurile în limba română?

Să ne gândim la primele luni de viaţă ale unui bebeluş. Poate el să gândească în româneşte sau alt limbaj articulat, compus din cuvinte? El învaţă primele cuvinte mult mai târziu. Nu gândeşte? Dar atunci cum poate mimica feţei lui să exprime fel de fel de trăiri şi/sau dorinţe?

Oare nu cumva gândeşte într-un limbaj natural, universal pentru toate fiinţele umane născute pe Terra?

Un limbaj pe care îl uită (îl uităm cu toţii) odată cu trecerea anilor şi cu ne-antrenarea/ne-folosirea lui.

Vedeţi!! Nu am folosit un termen de genul "întreruperea gândurilor", ceea ce ar putea sugera o spălare a creierului, am spus "întreruperea dialogului". A acelui dialog, aproape permanent întreţinut, cu tine insuţi.

Dialogul interior are o mare importanţă în viaţa noastră, în orice moment al vieţii noastre cotidiene. Importanţa lui este evidentă prin stările psihice sau emoţiile pe care ni le poate genera.

Acest lucru este surprins şi de Anthony Robbins în renumita carte " Putere nemărginită".

Să luăm un exemplu simplu: intri într-un magazin a cărui uşă de la intrare este apropiată de toc, dar nu închisă. O laşi aşa cum ai găsit-o şi te îndrepţi către tejghea. Persoana care vinde la raft se răsteşte la tine:

- De ce nu închizi uşa?

Chiar dacă tu ai fost bine intenţionat, lăsând-o aşa cum era, tonul răsttit, sau chiar numai simpla observaţie, te poate deranja.

Dialogul interior intră în funcţie. Îţi poţi spune doar "Ei şi! dacă aşa era. De unde să ştiu eu că nu duci lipsă de aer curat???"

Dar, dacă eşti o fire mai sensibilă, dialogul interior poate decurge în alt sens, să ia o turnură de auto-judecare a gestului făcut, de auto-justificare, de auto-motivare a acţiunii - dându-ţi fel de fel de argumente pro şi contra.

Şi astfel, dialogul poate continua multă vreme după ce ai făcut cumpărătura, preocupându-te vreme îndelungată. Poate genera stări psihice sau emoţii incomode.

Dacă poţi să opreşti acest dialog, dacă ai puterea să-l poţi opri sau, mai bine zis să-l poţi controla conştient şi la voinţă, poţi elimina multe stări perturbatoare câştiga fracţiuni de timp, uneori destul de mari, îndreptându-ţi dialogul interior spre lucruri utile şi care să nu genereze stări incomode, economisind, în acest mod, şi o anumită cantitate de energie psihică.

nota 1: Fac această precizare din dorinţa de a respecta adevărul "aşa cum a fost". Dianetică sau dezengramări nu am făcut, dar am audiat câteva conferinţe. Nu am luat din acele idei sau tehnici ce am crezut eu că este "bine pentru mine", ci (să folosesc o metaforă) am lăsat vocea interioară "să aleagă"