Joi, 5 iunie, 2003

O sa incep aceasta idee, zic eu, cea mai importanta vizavi de “vocea interioara”, prin a va povesti o intamplare dintr-o carte SF. Cartea a fost scrisa de Zvezdomir Marinov si descrie un scenariu SF despre un eventual cataclism pe Terra. Ideea era ca un grup de persoane este salvat de o civilizatie extraterestra si “transportat” undeva pe o planeta a stelei Sirius, uhde va fi instruit si invatat asupra unui alt mod de viata. In acest timp, cat a durat perioada de “instruire”, o grupare de extraterestri a facut atmosfera Terrei din nou “respirabila”. La un moment dat gruparea de terrani a fost din nou transportata pe Terra, pentru a re-popula planeta. O perioada a mai fost insotita de o grupare de extraterestri care “au vegheat” la o re-integrare a pamantenilor in noul sistem geo-climatic si social.

La un moment dat. s-a semnalat apropierea de Terra a unei capsule metalice. Un grup de extraterestri si pamanteni s-au imbarcat pe o naveta si au plecat in atmosfera pentru a “intampina” aceasta capsula. Dupa niste analize fugare, realizate asupra capsulei, s-a constatat ca ea contine niste corpuri umane, probabil inca in viata, dar acea capsula a fost “invadata” de niste bacterii nocive organismului uman. Conducatorul expeditiei (extraterestru, de felul lui :-) ) a luatdecizia sa bombardeze acea capsula pentru a preintampina patrunderea bacteriilor in atmosfera Terrei. Un pamantean s-a opus, luand in considerare ca pe capsula se gaseau niste suflete umane, pe care ar fi incercat sa le salveze. Conducatorul expeditiei a refuzat ideea, sustinand in continuare solutia distrugerii capsulei. Sacrifica posibilele vieti in schimbul sigurantei neinfestarii bacteriologice. Pamanteanul, avea si el argumentele lui, sustinand ideea ca el se va duce pe capsula, va salva oamenii respectivi, dupa care sa bombardeze capsula. Conducatorul gruparii I-a atras atentia ca poate sa se infecteze si el. Dupa o oarecare perioada de gandire pamanteanul a acceptat riscul si a plecat spre capsula.

In acel moment conducatorul expeditiei a zis: “Acesta este primul om care a ajuns acolo unde trebuia”……

Gata cu povestea….

Unde a ajuns pamanteanul? A ajuns in stadiul de a-si asculta “vocea interioara”, sau cum vreti sa o denumiti (sufletul, constiinta) in asa masura incat a trecut peste AUTORITATEA extraterestrului

Am preferat sa va spun intreaga poveste pentru a sublinia gradul de autoritate pe care a incalcat-o pamanteanul. Era autoritatea unui sef, pe deasupra si extraterestru, si cu bogate cunostinte, etc. Deci o mare autoritate in mintea pamantenilor.

Facand exceptie de povestea SF, trebuie sa recunoastem ca oamenii au intotdeauna o “autoritate deasupra lor”. In fata unei decizii se intreaba: “oare cum este mai bine?”. Daca parintii sunt o autoritate pentru acel om, el va cauta in memorie ce l-au sfatuit parintii. Daca religia reprezinta o autoritate pentru acel om, el va cauta in invataturile biblice un caz asemanator, in fata caruia sa se raporteze. Depinde de “sfera de actiune” a deciziei, si de ce autoritati a adoptat omul respectiv in viata.

Un exemplu de doua autoritati care “se bat cap in cap”: sa zicem ca o persoana are o boala grava, medicina ii ofera un tratament, dar un bio-energo-terapeut ii sugereaza “un cu totul” alt tratament. Deci, omul nostru se afla in fata unei mari dileme. Este bolnav, ce tratament va urma. Depinde de “gradul de autoritate” a medicinei si a bio-energo-terapeutului. Daca in mintea lui medicina clasica reprezinta o autoritate mai mare va adopta tratamentul medicinei, daca nu…..

Nu are rost sa caut si alte exemple. Cautati singuri inviata voastra.

Dar ce voiam sa spun: ai ajuns intr-adevar la cunoasterea de sine doar cand autoritatea numarul unu, pentru tine, este “vocea interioara”. Sa nu intelegeti ca este vorba despre “sfarsitul” cunoasterii de sine. Nu, in acest moment ati incheiat practic, un capitol pregatitor si ati deschis un capitol important in calea cunoasterii de sine. Sau, altfel spus (chiar daca tot metaforic) ati mancat aperitivul, acuma trebuie “sa mancati”.

As putea face o analogie intre aceasta “autoritate” din mintea noastra si ceea ce reprezinta “manipularea” noastra, subiect de altfel abordat intr-un alt paragraf. Atata vreme cat avem o alta autoritate dupa care ne conducem si luam decizii in momentele importante, suntem manipulati. Nu suntem noi. Nu Eu-l nostru ia decizia ci altcineva a luat decizia in locul nostru. Decizia a fost luata de persoana, sau institutia, care este pentru noi o autoritate.

Sa nu intelegeti din acest paragraf ca sunt adeptul a “tot ceea ce-ti trece prin cap”. Nu. Sunt adeptul Eu-lui tau superior, al adevaratului tau Eu. Decizia finala sa fie cea “sugerata” de Eu-l tau, nu cea care-ti place tie.

Un alt exemplu de ceea ce reprezuinta “autoritatea” in viata noastra este foarte clar exprimat intr0un film: “I de la Icar”. Un grup de psihologi, au facut un test. Doua persoane (voluntare) trebuiau sa participe la test. Una dintre ele, era legata de maini si de picioare pe un “scaun alectric”, iar cealalta trebuia sa-I “administreze” cate un soc de curent electric, la o tensiune din ce in ce mai mare. Experienta era asistata de niste medici cu o atitudune foarte “rigida” si “stapani pe ei”. De pe la 30 de volti in sus, persoana legata de scaun, incepea sa “simta” socurile din ce in ce mai tare…. de la o anumita tensiune incepea chiar sa-l roage pe cel care-I producea socurile sa inceteze. Amandoi voluntarii erau alesi din randul oamenilor nevoiasi si experienta era platita. Medicii (autoritatea) ii spunea persoanei care administra socurile sa continue ca nu se va intampla nimic, ba chiar daca va inceta nu va primi nici un ban. In persoana care administra socurile se “dadea o lupta” intre autoritatea care-I spunea sa continue (pe de-o parte) si constiinta lui + setea de bani (pe cealalta parte). Faza faina :-) era ca cel “electrocutat” era un actor (cu state vechi in colaborarea cu medicii), iar socurile de tensiune erau imaginare. Psihologii studiau comportarea persoanei care administra socurile. Voiau sa vada pana unde merge “inumanul” din om, pentru ca, practic, actorul “electrocutat” isi juca bine rolul :-)

Aceasta idee apare si in Bhagavad-Gita: “legea ta, chiar cu lipsuri, este mai buna decat legea altuia”.

Acum intelegeti de ce am asimilat vocea interioara cu un alt mod de viata? Este practic un alt mod de a trai, fundamental bazat pe alte principii. Bazat pe principiile tale si nu bazat pe ceea ce ai invatat de la altii, practic princdipiile altora.

In aceeasi ordine de idei putem lua si indemnul “deschide cartea sa vezi ce au gandit altii, inchide cartea sa gandesti tu insuti”. Trebuie la un momant dat sa “uiti” tot ce ai invatat, si sa-ti cladesti viata pe principiile tale.

Dupa parerea mea, la acest “eveniment”/”fenomen” se refera si biblica “a doua nastere”. Efectiv, atunci cand incepi sa traiesti dupa principiile tale esti, parca, un alt om.

Intr-adevar solutiile date de Eu-l tau sunt, de cele mai multe ori, contrare sistemului de valori al societatii in care traim. Solutia data tie, de catre Eu-l tau, este cea mai buna. Este solutia ta, nu se potriveste altuia.