Duminica, 25 mai, 2003

P. D. Uspensky, Editura RAM, 1997,

Azi, 25 mai, 2003, am inceput sa citesc cartea "Apatra ca;e" de P. D. Uspensky. Chiar din introducere, am simtit un impuls interior de a comenta aceasta carte in scris si a pune comentariul in pagina web. Deci.... let's go.....

"Cateva dintre ideile fundamentale ale acestui sistem: omul este o fiinta care nu este constienta de sine, el poate fi constient, dar in prezent nu este, pentru ca se afla intr-o stare de adormire in care nu-si foloseste decat o infima parte a fortei sale afective, mentale si spirituale; omul nu este o fiinta unitara, neavand un singur "eu" permanent, ci este format dintr-o multitudine de "eu"-ri, o multitudine de personalitati, omul este atat de conditionat de obiceiurile si prejudecatile sale incat toate reactiile ii sunt previzibile, el functionand asemeni unui robot; acest "om incomplet", acest om-masina poate si chiar trebuie sa evolueze, iar aceasta dezvoltare a potentialitatilor fiintei este posibila doar prin doua metode: studiul propriei fiinte (amintirea de sine si auto-observarea) si prin studiul principiilor si a legilor cosmice revelate de invatatura marilor maestri spirituali ai orientului"

pag 5

Dupa cum se vede mai sus, termenul de "doar prin doua metode", implica o relatie de exclusivitate: numai cele doua metode sunt bune, restul nu. In acest "rest" vreau sa comentez doar o metoda, si care mi se pare nu numai ca nu ajuta in evolutia omului ci dimpotriva, uneori, duce la un oarecare dezechilibru. Este vorba de acea energizare a chakra-elor, mult laudata de multe practici actuale (intentionat nu am spus "practici spirituale actuale" :-) ). Sunt de acord, aceasta energizare (sau activare) a chakra-elor este reala, este, intr-o oarecare masura buna pentru sanatatea organismului fizic, dar nu are nimic in comun cu evolutia spirituala. Un alt argument asupra acestei idei sunt sutrele lui Patanjali. Daca activarea chakra-elor ar fi fost o metoda de spiritualizare a omului, ea ar fi fost mentionata in sutre.

Altfel spus, sunt de acord cu activarea chakra-elor ca metoda de obtinere a sanatatii corpului fizic, dar evolutia spirituala se face prin alte metode. "Evolutia spirituala" ar putea fi echivalenta ca exprimare cu "marirea puterii de intelegere". Intelegerea asupra evenimentelor vietii de zi cu zi. Sau, am mai putea spune, intelegerea mecanismului cauza-efect.

Am putea face comparatie cu un sistem educational. Ce se intampla, in zilele noastre, in scoli si licee? Sa luam de exemplu matematica. Mai intai se invata tabla inmultirii, notiuni despre multimi..... integrale, derivate, reprezentare de functii, etc. Incercati sa va aduceti aminte, din acei ani, cum a crescut puterea dvs. de intelegere asupra matematicii. Cam tot asa si cu viata. Scopul omului (sau unul dintre ele :-) ) este sa inteleaga viata. Iar prin viata nu intelegem masinile, orasele, institutiile actuala; ci intelegem acele elemente care au insotit fiinta umana de-a lungul tuturor epocilor istorice: psihismul omului, sentimenele, organizarea sociala, fenomenele naturii,.... alimentatia etc.

Chiar daca ma repet, mai zic odata: evolutia spirituala nu are nimic comun cu activarea chakra-elor.

"..... Atunci am inteles ca este absolut necesar sa renuntam la ideile gresite pe care le avem despre noi si sa gasim adevaratele metode pentru a ne auto-studia".

pag 9

Sa va dau un exemplu despre "idei gresite despre noi", sau mai bine zis de doua idei contradictorii care se afla in mintea noastra si care automat, cel putin una din ele, este gresita, nu ne reprezinta. Vorbeam cu cineva care-mi spune urmatoarea idee: "Muncind cu tine, vei progresa, vei fi mai calm, mai stapan pe tine, si automat ii vei ajuta pe cei din jur.... prin calmul tau, prin energia ta". Corect este o atitudine in viata. O atitudine in care "iti pasa de aproapele tau". Peste vreo 5-6 minute il intreb ce parere are despre evolutia planetei, din punct de vedere ecologic, tinand cont ca in nenumarate randuri ecologii au tras "disperate" semnale de alarma. Primesc raspunsul: "Ce ma intereseaza ce fac altii, eu sa muncesc cu mine si voi ajunge in Nirvana. Fiecare cu drumul lui. N-i bine sa-i judeci pe altii, trebuie sa-ti vezi de drumul tau". Replic: "Stop joc!!!. Mai inainte imi spuneai ca-ti pasa de aproapele tau, acuma imi spui ca nu-ti pasa de cel de langa tine. Care este <>, care este atitudinea ta de viata? Saracu', nu stia ce sa mai zica. Avea in memorie doua citate din carti diferite. Cel putin unu era fals. Care este atitudinea lui in fata vietii, ii pasa sau nu de "apropele lui". Zicea, cineva, undeva, candva:

Asa se creaza personalitatile multiple. Iti bagi in cap (memorie) teorii din diferite carti si dupa aia, in fata unei situatii concrete, constientul nu stie care sa o aleaga pentru a rezolva situatia respectiva. Asa apar stari de indecizie, de oscilare si chiar de enervare, nestiind "ce sa faci". Trebuie sa incepi cu o curatenie in tine, in memoria ta. Sa gasesti adevaratele tale atitudini de viata si sa le abandonezi pe cele care nu te reprezinta.

Sau, pe o lista de discutii, cineva a prezentat o idee a lui Budha: "Omul, singur, este raspunzator de karma sa". Am pus intrebarea: "Dar cum ramane cu afirmatia lui Lazarev, ca pacatele omului se transmit la 6-7 generatii". Cineva a raspuns ca amandoi au dreptate.

Vedeti? Si Budha si Lazarev, pentru acea persoana, reprezinta niste "autoritati" in spiritualitate si le-a adoptat ideile fara a le trece prin filtrul ratiunii, fara a le constientiza. Afirmatia lui Budha: "Omul, singue, este raspunzator..." exclude orice fel de "mostenire" a karmei de catre generatiile viitoare. Sunt de acord, se pot transmite, pe cale educationala, anumite atitudini de viata de la parinti la copii. Si asta pe mai multe generatii. Dar "pe cale karmica" acest lucru nu este posibil. Credeti ca poate exista un Dumnezeu asa de nedrept, incat "sa faca astfel de legi", ca un alt suflet sa traga pacatele altuia? Chiar si institutia judecatoreasca actuala, de pe Terra, cu imperfectiunile ei, nu pedepseste copii, pentru pacatele parintilor.

"Natura noastra ne permite sa existam in patru stari de constiinta, dar asa cum suntem noi utilizam doar doua: una cand dormim si alta cand spunem ca suntem "treji" - starea de veghe, in care putem sa vorbim, sa mergem, sa ascultam, sa citim, sa scriem s. a. m. d. Dar acestea sunt doar doua dintre cele patru stari de constiinta posibile. A treia stare de constiinta este foarte complexa si controversata. Daca ne explica cineva ce este a treia stare, incepem sa ne gandim ca o avem. A treia stare poate fi numita constienta de sine si majoritatea oamenilor, daca sunt intrebati, spun: "Bineinteles ca suntem constienti!" Este necesara o anumita perioada de eforturi repetate si frecvente de a ne auto-observa, pana sa ajungem sa recunostem faptul ca nu suntem constienti de propria fiinta. Si daca suntem intrebati spunem: "Da, sunt" si in clipa aceea suntem, dar in clipa urmatoare incetam sa ne mai amintim si nu mai suntem constienti. Astfel, in procesul auto-observarii ne dam seama ca nu suntem in a treia stare de constiinta, ca traim doar in primele doua stari. Traim sau in somn sau in starea de veghe - aceasta din urma in sistem este numita constienta relativa. A patra stare, numita constienta obiectiva, ne este inaccesibila deocamdata deoarece se poate ajunge la ea doar prin constienta de sine, adica devenind constient mai intai de propria fiinta, astfel incat mult mai tarziu sa putem ajunge la starea obiectiva de constienta."

pag 11

Vi s-a intimplat, probabil deseori, sa mergeti pe strada si sa traversati, chiar pe trecere de pietoni, si o masina sa va claxoneze din cauza ca "i-ati sarit in fata". In acel moment erati in a doua stare de constiinta. Stiti cum va puteti da seama ca sunteti in a treia stare de constiinta? Cand nu va mai claxoneaza masinile pe strada. Asta nu inseamna ca atunci cand traversati sa fiti tot timpul "cu ochii in patru", sa fiti tot timpul atenti pe unde si cand traversati. Cand sunteti deja in cea de-a treia stare, veti dezvoltata o atentie distributiva si aproape "simtiti" masina de la distanta. Chiar daca va ganditi la altceva, constientizati masina care se apropie de dvs. Bineinteles exista si cazuri cand gandul "te cuprinde" asa de tare incat poti iesi din cea de-a treia stare (chiar daca ea s-a permanentizat de ani buni) si sa intri in starea a doua de constiinta si sa "fii claxonat".

"In acelasi timp, trebuie sa intelegi ca mecanismul nostru nu functioneaza perfect, este departe de a functiona perfect, din cauza numeroaselor functii care se realizeaza defectuos. Trebuie sa cunoastem greselile pentru a le elimina. Si una dintre functiile aberante; care uneori ne incanta, este imaginatia exagerata. In acest sistem imaginatia nu inseamna a te gandi in mod constient si intentionat sau a vizualiza ceva cum este in cazul imaginatiei creatoare, ci noi ne referim la imaginatia care scapa de sub control si nu duce la nici un rezultat si pe deasupra mai consuma foarte multa energie si face gandirea sa devieze
- I : Cand spuneti "imaginatie", intelegeti prin asta a considera un anumit lucru ireal ca fiind adevarat, real sau a construi mental imagini?
- R : Imaginatia are multe aspecte, poate fi doar a visa cu ochii deschisisau, de exemplu, a-ti imagina ca ai puteri care nu exista in tine. Este acelasi lucru daca scapa de sub control, daca o ia razna.
- I : Fiecare este o auto-amagire?
- R : Fiinta nu o ia drept o auto-amagire, ea isi imagineaza ceva, apoi crede in realitatea acelui lucru si uita ca doar si-a imaginat.
Studiind omul in starea sa actuala de "somn", de absenta a unutatii, de mecanicitate si lipsa de contral, descoperim o serie de alte functii aberante, care sunt consecinta acestei stari - mai ales faptul ca se minte pe el si ii minte pe ceilalti tot timpul. Psihologia omului obisnuit s-ar putea numi chiar studiul minciunii, pentru ca minciuna este activitatea de baza a omului; si de fapt el nu este capabil sa spuna adevarul. Nu este chiar asa de simplu sa spui adevarul; acest lucru trebuie invatat si uneori asta dureaza uneori foarte mult timp.
- I : Vreti sa explicati ce intelegeti prin minciuna?
- R : A minti inseamna a vorbi si a gandi despre lucruri pe care nu le cunosti; acesta este inceputul minciunii. Nu inseamna a minti cu buna stiinta - a spune povesti, ca de exemplu ca e un urs in camera de alaturi. Poti sa te duci in camera cealalta si sa vezi ca nu e nici un urs. Dar daca aduni toate teoriile pe care le sustin oamenii in legatura cu un anumit subiect, fara sa stii nimic despre el, vei vedea unde incepe minciuna. Omul nu se cunoaste pe el, nu stie nimic si totusi are vaste teorii despre orice. Majoritatea teoriilor nu fac decat sa minta".

pag 14

Chopra...

- I : Cand spuneti "a fi constient", vreti sa spuneti ca trebuie sa tinem minte ceea ce am observat, sau sa ne amintim de ceea ce stim ca exista in noi?
- R : Nu, haideti sa facem abstractie de observare. "A-ti aminti de tine" inseamna a fi constient de propria fiinta - "Eu sunt". Uneori acest lucru se realizeaza spontan, este o senzatie foarte stranie. Nu este propriuzis o functie, nu este un gand, nu este un sentiment; este o stare diferita de constienta. Spontan se realizeaza doar pentru perioade foarte scurte, in general in imprejurari cu totul noi, cand iti spui: "Ce ciudat. Sunt aici". Aceasta este amintirea de sine, in clipa aceea, iti amintesti de tine.

pag 14