Luni, 26 iulie, 2004

P. D. Uspensky, Editura RAM, 1997,

Azi, 26 iulie, 2004, am inceput sa fac niste comentarii la cartea "Fragmente dintr-o invatatura necunoscuta" de P. D. Uspensky.

      "Cu alta ocazie l-am intrebat.
      - Care este, dupa parerea dumneavoastra, cea mai buna pregatire pentru studiul metodei dvs? De exemplu, este util de studiat ceea ce se numeste literatura "oculta" sau "mistica"?
      Spunandu-i aceasta aveam in mod special in vedere tarotul si toata literatura privind tarotul.
      - Da, spuse G. Se pot afla multe lucruri. De exemplu, sa luam cazul dv. ati putea cunoaste deja multe lucruri daca ati sti sa cititi. Sa ma explic, daca ati fi inteles tot ceea ce ati citit de-a lungul vietii, ati avea deja cunoasterea pe care o cautati acum. Daca ati fi inteles tot ceea ce este scris in cartea dv., care este titlul sau? - si denatura intr-un mod imposibil cuvintele "Tertium Organum" - eu as fi fost cel care ar fi venit in fata dv sa ma inclin si sa va rog sa ma invatati. Dar dv. nu intelegeti nici ceea ce scrieti si nici ceea ce cititi. Nu intelegeti nici macar ce inseamna cuvantul "a intelege". Intelegerea este totusi esentiala si lectura nu este folositoare decat cu conditia de a intelege ceea ce citesti. Dar, este de la sine inteles, nici o carte nu poate da cunoasterea adevarata. este deci imposibil sa spui care carti sunt cele bune. Ceea ce un om cunoaste bine - accentua cuvantul bine - constituie o pregatire pentru el. Daca un om stie bine sa faca ceai, sau sa faca pantofii, atunci deja poti sa vorbesti cu el. Nefericirea este ca nimeni nu stie bine ceva. Totul este cunoscut, intr-un mod complet superficial."

      Aceasta sintagma, a "intelegerii" unui text, sau a unei idei este foarte importanta, dar creaza mari confuzii. Ca si Gurdjieff, dati-mi voie sa ma explic :-))
      In primul rand, nu cred ca este bine utilizat acest cuvant "a intelege", pentru a descrie "fenomenul psihic/cognitiv" respectiv. Sa incercam sa defalcam acest proces de a asimila anumite informatii dintr-o carte. Cititi o carte.... cititi o propozitie care contine o idee noua pentru dumneavoastra. In primul rand, intra in functiune memoria, prin intermediul careia retineti aceasta idee. Un punct castigat :-))
      Daca odata cu receptionarea (constientizarea) ideii respective, in fiinta dvs are loc un "fenomen energetic" inseamna ca ideea respectica "a trecut dincolo de memorie", si a fost "inteleasa". Cu alte cuvinte, acest "fenomen" de intelegere, are un "efect energetic". Aceasta energie o puteti percepe ca o bucurie sau ca o inviorare .... sau ca o..... "iluminare" :-)) "uite bre'... ce chestie" :-)).
      Cred ca fiecaruia dintre dvs. i s-a intamplat ca citind uneori o idee... "sa-i pice fisa" si sa zica: "aha!!!!!, m-am prins.... care va sa zica asa sta problema". Ei, abia aceasta idee a fost "inteleasa", sau mai bine zis "integrata in sistemul dvs de valori", cum imi place mie sa denumesc acest proces pe care Gurdjieff (sau poate traducatorul cartii) il numeste "intelegere".
      Aceasta idee, a (hmmmm!!!) "adevaratei cunoasteri", am mai intalnit-o la Castaneda. Don Juan spunea ca: "cunoasterea are efecte energetice".
      Cineva, odata, pe aceasta teme, a enuntat si "o zicala": "Paradoxul uman este ca s-a spus totul, dar nu s-a inteles nimic". Tot la acest fenomen se referea.

      O alta conversatie a ramas intiparita in memoria mea. L-am intrebat pe G. ce trebuia sa faca un om pentru a asimila invatatura sa.
      - Ce trebuie sa faca? striga el ca si cum aceasta intrebare l-ar fi surprins. Dar el este incapabil sa faca ceva. El trebuie, inainte de toate, sa inteleaga anumite lucruri. Are mii de idei si conceptii false, mai ales despre el insusi, si trebuie sa inceapa prin a se elibera de cel putin unele dintre ele, daca vrea vreodata sa primeasca ceva nou. Altfel, noul va fi construit pe o baza falsa si rezultatul va fi inca si mai rau.
      - Cum se poate elibera un om de ideile false? Depindem de perceptiile noastre. Ideile false sunt determinate de modul nostru de a percepe realitatea.
      G. nega, dand din cap.
      - Iar vorbiti despre un alt lucru. Vorbiti despre erori care provin din perceptie, dar nu este vorba despre asta. In cazul perceptiilor, se poate gresi mai mult sau mai putin. Dupa cum v-am spus deja, suprema iluzie a omului este convingerea sa ca poate sa faca ceva. Toti oamenii cred ca ei pot face, toti oamenii vor sa faca, si prima lor intrebare priveste intotdeauna ce au de facut. Dar, ca sa spunem drept, nimeni nu face nimic si nimeni nu poate sa faca nimic. Este primul lucru care trebuie inteles. Totul se petrece. Tot ceea ce se petrece in viata unui om, tot ceea ce se face in legatura cu el, tot ceea ce vine de la el, toate acestea sunt determinate. Si totul se produce exact asa cum ploua pentru ca temperatura s-a modificat in straturile superioare ale atmosferei, cum se topeste zapada sub razele soarelui, cum praful este ridicat de vant.
      "Omul este o masina. Tot ceea ce face, toate actiunile sale, toate cuvintele sale, gandurile sale, sentimentele sale, convingerile sale, opiniile sale, obiceiurile sale, sunt rezultatul influentelor exterioare sau a celor din trecut care toate snnt doar impresii exterioare. El nu poate fi sursa nici unui gand, nici unei actiuni. Tot ceea ce spune, face, gandeste, simte, toate acestea ii sunt induse. Omul nu poate descoperi nimic, nu poate inventa nimic. Toate acestea ii vin.
      Dar pentru a deveni constient de acest fapt, pentru a-l intelege, pentru a se convinge de adevarul sau, trebuie sa se elibereze de mii de iluzii despre om, despre aspectul sau de creator, despre capacitatea sa de a-si organiza constient viata proprie s.a.m.d. Nimic din asta nu exista. Totul vine - miscarile populare, razboaiele, revolutiile, schimbarile de guverne, toate acestea se produc. Si aceasta se produce in acelasi mod in care se succed evenimentele in viata individuala a omului. Omul se naste, traieste, moare, construieste case, scrie carti, nu dupa cum doreste el ci guvernat de anumite energii subtile. Totul este indus. Omul nu iubeste, nu uraste, nu doreste - toate acestea ii sunt induse.
      Dar nici un om nu va va crede vreodata daca ii spuneti ca el se afla in prezent in situatia in care nu poate sa faca nimic. Omul s-ar simti imediat ofensat. Este deosebit de neplacut ca acesta este adevarul dar de fapt nimeni nu vrea sa cunoasca adevarul.
      Daca il vei pricepe ne va fi mai usor sa vorbim si sa ne intelegem. Dar este una sa sesizezi intelectual ca omul nu poate face nimic si alta este sa simti "cu intreaga fiinta", sa fii intr-adevar convins ca este astfel, si sa nu uiti asta niciodata.
      Problema actiunii (G. accentua de fiecare data acest cuvant) ridica de altfel o alta. Oamenilor li se pare mereu ca ceilalti nu fac niciodata nimic cum ar trebui, ca ceilalti fac totul de mantuiala. Invariabil, fiecare gandeste ca el ar putea sa faca mai bine. Nimeni nu intelege, nimeni nu simte nevoia sa inteleaga ca ceea ce se face acum - si mai ales ceea ce deja a fost facut - dintr-un anumit punct de vedere, nu putea sa se faca si intr-un alt mod. Ati remarcat cum vorbesc toti despre razboi? Fiecare are propriul sau plan, propria sa teorie. Fiecare este de parere ca nu se face nimic cum trebuie. In realitate totusi, totul este facut in singura maniera posibila. Daca un singur lucru ar putea fi facut altfel, totul ar putea fi altfel. Si atunci poate ca acest razboi nu ar mai fi existat deloc.
      Incercati sa intelegeti ceea ce spun: totul depinde de tot, toate lucrurile se leaga, nu exista nimic separat. Toate evenimentele urmeaza deci singurul drum pe care il pot lua. Daca oamenii ar putea schimba ceva, atunci ar putea schimba totul. Dar ei din pacate sunt ceea ce sunt si prin urmare lucrurile sunt de asemenea ceea ce sunt."
      Era foarte dificil de acceptat.
      - Nu este nimic, absolut nimic care ar putea fi facut? am insistat.
      - Absolut nimic.
      - Si nimeni nu poate face nimic?
      - Aceasta este o alta problema. Pentru a face, trebuie sa fii. Si trebuie mai intai sa intelegi ce inseamna asta: a fi. daca vom continua aceste intalniri veti vedea ca folosim un limbaj special si ca pentru a putea dialoga cu noi trebuie sa invatati acest limbaj. Nu are sens sa vorbesti in limbajul obisnuit pentru ca in acest limbaj este imposibil sa te faci inteles. Poate va mira, dar acesta este adevarul. Pentru a ajunge sa intelegi este necesar sa inveti un alt limbaj. Oamenii nu se pot intelege unii pe altii cu limbajul pe care ei il utilizeaza. Veti vedea mai tarziu de ce este astfel.

      Mai departe trebuie sa invatati sa spuneti adevarul. Si acest lucru vi se pare ciudat. Nu va dati seama ca trebuie sa va straduiti sa spuneti adevarul. Vi se pare ca este suficient sa doresti sau sa te decizi sa-l spui. Si eu va spun ca se intampla relativ rar ca oamenii sa minta deliberat. In cea mai mare parte a cazurilor, ei cred ca spun adevarul. Si tutosi, ei mint tot timpul, si atunci cand vor sa minta si atunci cand vor sa spuna adevarul. Ei mint continuu, se mint pe ei insisi si ii mint pe ceilalti. Prin urmare, nimeni nu ii intelege pe ceilalti si nici nu se intelege pe sine insusi. Ganditi-va la asta - ar putea exista atatea discordii, dezacorduri profunde si atata ura impotriva punctului de vedere sau opiiei altuia daca oamenii ar fi capabili sa se inteleaga unii pe altii! Dar ei nu pot sa se inteleaga pentru ca nu pot sa nu se minta. A spune adevarul este cel mai dificil lucru din lume; trebuie un efort indelungat pentru ca oamenii sa poata spune adevarul. Dorinta singura nu este suficienta. Pentru a spune adevarul, trebuie sa fi devenit capabil de a discerne intre ceea ce este adevarat si ceea ce este fals - si inainte de toate referitor la propria persoana. Ori, nimeni nu vrea sa cunoasca adevarul.

      Voi incepe comentariul acestei idei prin a face o clasificare a ne-adevarurilor in 3 mari categorii:
      - a. ne-adevaruri la nivel social, in care sunt implicate mase mari de oameni
      - b. ne-adevaruri la nivel de grup, in care sunt implicati un numar mare de oameni. Aceste ne-adevaruri au o raspandire geografica, adica doar in anumite regiuni (sate, comune, orase)
      - c. ne-adevaruri la nivel individual, in care este implicat un numar mic de oameni: colegii de birou, familia, prietenii unei persoane

      O sa incerc sa dau cateva exemple din fiecare categorie
a. ne-adevaruri la nivel social
      1. Poate cel mai mare ne-adevar, care are, din pacate, implicatii foarte mari asupra sanatatii noastre, este "recomandarea" medicinii actuale, si implicit a intregului aparat medical, de a manca hrana gatita. Pe scurt, mancarea preparata prin intermediul focului (fiarta, fripta, prajita, etc) este "vazuta" de organismul uman ca inamic. S-a ajuns la aceasta concluzie deoarece, dupa fiecare masa constituita din alimente preparate, organismul uman secreta leucocite. Acest lucru ne se intampla daca in timpul unei mese, mancam doar fructe si/sau legume proaspete.
      Medicina actuala "recunoaste" acest fenomen de crestere a leucocitelor in cazul digestiei alimentelor. Orice manual de fiziologie "pomeneste" despre el. Curios este faptul ca "doar se aminteste" si se trece foarte superficial peste el, ca si cum nu ar avea importanta.

      Copii mai jos, un fragment din cartea "Anatomia si fiziologia omului", scrisa de I. C. Voiculescu si I. C. Petricu, editata in anul 1971 in Editura Medicala
      "Si la adult se produc variatii ale numarului leucocitelor. Cresterea numarului acestora peste 8.000 se numeste leucocitoza, iar scaderea sub 4.000 senumesteleucopenie.
      Leucocitoza poate sa fie temporara, cand nu prezinta stari patologice pentru organism; in acest caz poate fi determinata de cauze foarte variate: in legatura cu ingerarea alimentelor, activitatea musculara, cu ridicarea temperaturii mediului, cu insolatia, cu unele stari psihice (emotii), in ultimele luni ale graviditatii, la nou-nascut, etc.
      Leucocitozele permanente sunt manifestari ale unor staripatologice (boli infectioase ca: scarlatina, encefalita, septicemiile, holera, etc.)"

      Copii mai jos, un fragment din cartea "Fiziologia", scrisa de Haulica

      Copii mai jos, un fragment din cartea "Autovindecare prin terapii naturiste", scrisa de Aurelian Cirjeu Gogan, editata in anul 2003, in Editura Teora:
      "Dr. med. Ernst Schneider, in vasta si extrem de documentata sa lucrare in trei volume, intitulata "Sa folosim puterea de vindecare a alimentelor", bazandu-se pe studiile si experientele altor specialisti (prof. Kollath, Virchow, Roesssie, Kuschafoff etc), consemneaza faptul ca, daca incepem orice masa cu mancare pregatita la foc (de exemplu supa sau boliun de carne, cartofi sau zarzavat fiert, sau chiar o cana de cafea, ciocolata, paine cu unt si marmelada), numarul de globule albe din sange, de la 6-8.000/mm³, cat este normal, creste in 10 minute la 10.000, iar in 30 minute ajunge la 30.000. Acest fenomen este cunoscut sub numele de leucocitoza de digestie (leucocitoza fiind inmultirea leucocitelor). Fenomenul in cauza reprezinta o reactie de aparare a organismului uman, asemanatoare cu cea care are loc in toate bolile infectioase si in toate situatiile in care intra in organism un element strain vatamator, ca de exemplu o substanta nociva sau toxica.
      Aceeasi reactie se inregistreaza si cand alimentele crude se consuma dupa o hrana gatita cu ajutorul focului. In schimb, daca se consuma numai alimente crude, sau chiar daca se consuma alimente gatite, insa dupa ingerarea unor alimente crude, acest fenomen nu mai are loc.
      Reiese clar faptul ca hrana naturala (sucuri crude proaspete, aperitive vegetale crude, fructe proaspete, salate....), deci hrana vie, neomorata prin preparare la foc, este bine acceptata de organism, in timp ce hrana moarta (fiarta, fripta sau prajita) constituie o alimentatie deficitara, care declanseaza reactia de autoaparare a organismului."
      Am copiat, mai sus, intregul fragment, chiar daca nu este in totalitate necesar, pentru a vedea ca afirmatiile sunt documentate temeinic pe baza unor cercetari experimentale.

      G. avea un mod aparte de a aranja aceste intalniri, pe care eu nu-l intelegeam prea bine. De exemplu, foarte rar ma autoriza sa le fixez dinainte o data precisa. Aflam deobicei la sfarsitul unei intalniri ca se intorcea la Moscova a doua zi. Dar in dimineata urmatoare spunea ca se decisese sa ramana pana seara si-si petrecea ziua intreaga prin cafenele in care dorea sa intalneasca tot felul de oameni.
      Doar cu putin timp inainte de ora intalnirilor noastre obisnuite imi spunea:
      - De ce nu ne intrunim in seara aceaasta? Chemati-i pe cei cu care ar vrea sa vina si spuneti-le ca vom fi in cutare loc.
      Ma repezeam spre telefon, dar la ora sapte sau sapte si jumatate seara, natural, toata lumea era ocupata si nu puteam reauni decat un numar mic de persoane. Celor care locuiau in afara St. Petersburgului, la Tsarkoye, etc., le era de obicei imposbil sa ni se alature.
      Pe atunci nu intelegeam de ce G. procedeaya astfel. Motivele imi scapau, dar intuiam pe cel mai important dintre ele: G. nu voia, in nici un mod, sa faciliteze apropierea de invatatura sa. Din contra, el credea ca doar trecand peste dificultatile accidentale sau chiar arbitrare, oamenii ar putea sa invete sa aprecieze valoarea sa.
      - Nimeni nu apreciaza, spunea el, ceea ce vine fara efort. i daca un om a simtit deja ceva, credeti-ma, va ramane toata ziua langa telefon pentru cazul ca va fi invitat. Sau chiar va suna el insusi, se va deplasa, va cauta vesti. Si daca un om se asteapta sa fie chemat in mod special, lasati-l sa astepte in continuare. Bineinteles, pentru cei care nu locuiesc in St. Petersburg este dificil. Dar nu putem face nimic pentru ei. Trebuie ca oamenii sa se deschida si noi sa putem vedea cum apreciaza ceea ce au auzit.

      Nu vreau sa ma laud ca am inteles mai bine decat Ouspensky aceasta atitudine, dar cred ca "ii scapa" o anumita nuanta.

      - Spuneam, ultima data, ca nemurirea nu este o calitate cu care omul se naste, dar este o calitate care poate fi dobandita. Toate caile care conduc la nemurire - cele care sunt de obicei cunoscute si altele - pot fi grupate in trei categorii:
1. Calea fakirilor
2. Calea calugarilor
3. Calea yoghinilor
...
...
      Pe calea yoghinului nu trebuie sa faci nici un pas fara un maestru. Omul care alege aceasta cale trebuie, la inceput, sa-si asculte maestrul, la fel ca si fakirul, si sa creada in el precum calugarul. Dar, pe masura ce evolueaza, devine propriul sau maestru. Totusi, aceasta nu se petrece decat la grade foarte mari de evolutie spirituala.

      Ceva comentarii...... :-))

      Toate caile au insa un punct comun: incep toate prin ceea ce este cel mai dificil, o schimbare totala a vietii, o renuntare la tot ceea ce apartine lumii. Un om care are o casa, o familie, trebuie sa le abandoneze, trebuie sa renunte la toate placerile, atasamentele si obligatiile vietii si sa plece in desert, sa intre intr-o manastire sau intr-o scoala de yoghini. Inca din primele zile, de la primii pasi pe cale trebuie sa "moara" pentru lume, doar in acest mod poate spera sa obtina ceva pe una din aceste cai.

      Ceva comentarii...... :-))

      Pentru a sesiza esenta acestei invataturi este indispensabil sa-ti dai seama ca o cale spirituala este singura metoda capabila sa asigure trezirea capacitatilor latente ale omului. Aceasta arata de altfel cat de dificila este o astfel de evolutie. In starea obisnuita omul este supus influentelor mecanice, este in starea de "om-masina". Calea dezvoltarilor posibilitatilor ascunse ale fiintei sale este o cale aparent contra naturii. Aceasta explica dificultatile si caracterul exclusiv al cailor spirituale. Ele sunt stricte si inguste. Totusi, nimic nu poate fi atins fara ele. In oceanul vietii obisnuite si in special al vietii moderne, caile spirituale nu apar decat ca un fenomen minor, de abia perceptibil, care, din punctul de vedere al fiintei limitate nu are nici cea mai mica ratiune de a exista. Dar acest fenomen minor contine in el tot ceea ce ar fi necesar omului pentru dezvoltarea posibilitatilor ascunse. Caile spirituale transforma viata obisnuita, bazata pe prejudecati si supusa dogmelor de orice fel. In aceasta consta secretul puterii si al semnificatiilor lor. Intr-o viata obisnuita, fie ca este ghidata de interese filozofice, stiintifice, religioase sau sociale nu exista nimic si nu poate fi nimic care sa ofere posibilitatile oferite de cai, deoarece ele duc sau ar putea sa duca omul spre nemurire. Viata moderna, chiar cea mai reusita, conduce fiinta doar catre moarte.

      Ceva comentarii...... :-)) Nu sunt capacitati latente, sunt normale... asa este omul dar pe Terra se naste..... handicapat :-)

      A patra cale difera deci de celelalte in aceea ca ea pune in fata omului, inainte de toate, conditia unei intelegeri. Omul nu trebuie sa faca nimic fara sa inteleaga - exceptand cazurile cu titlu de experienta sub controlul si conducerea maestrului sau. Cu cat un om va intelege mai mult ceea ce face, cu atat rezultatele eforturilor sale vor fi mai autentice. Este un principiu fundamental al celei de-a patra cai. Rezultatele obtinute sunt proportionale cu eforturile depuse. Omul trebuie sa se convinga singur de adevarul lucrurilor care i se spun. Si atata vreme cat nu a obtinut aceasta certitudine nu trebuie sa faca nimic.

      Si v.i. vrea sa intelegi..... este mai comod "sa crezi" dar nu duce nicaieri...

      - Trebuie remarcat, spuse G., ca in afara de aceste cai juste si legitime, exista de asemenea cai artificiale care nu dau decat rezultate temporare precum si cai de-a dreptul gresite, care pot da rezultate permanente, dar nefaste. Si pe aceste cai omul cauta cheia celei de-a patra camere si uneori chiar o gaseste. Dar ceea ce gaseste in a patra camera nimeni nu stie. Se intampla de asemenea ca usa celei de-a patra camere sa fie deschisa artificial, cu un speraclu, dar in aceste ultime cazuri camera poate fi gasita goala.

      Vezi cazuri de yoghini morti de boli incurabile: cancer, etc

      - Ce vreti, spuse G., oamenii sunt masini. Masinile sunt in mod obligatoriu oarbe, inconstiente, nu pot fi altfel. Si toate actiunile lor trebuie sa corespunda naturii lor. Totul este in voia soartei, nimeni nu face nimic.

      Soarta <==> destin

      Numai o gandire teoretizanta, precum cea europeana ar putea sa conceapa posibilitatea unei evolutii a omului independent de natura ambianta, sau sa priveasca evolutia omului ca o cucerire gradata a naturii. Este absolut imposibil. Fie ca traieste, moare, evolueaza sau decade, omul serveste in mod egal scopurile naturii, sau mai degraba natura se foloseste in mod egal - desi pentru motive diferite poate - fie de rezultatele evolutiei, fie de rezultatele degenerarii sale. Umanitatea considera ca un tot nu poate niciodata scapa de legile neturii deoarece, chiar in lupta sa contra naturii, omul actioneaza in conformitate cu scopurile ei. Evolutia rapida a maselor mari de oameni este contrara rotmului de evolutie al naturii. Evolutia rapida a unui mic procent de oameni se poate acorda cu scopurile naturii. In fiecare om exista aspiratia de a evolua. Dar evolutia umanitatii in ansamblu, adica valorificara acestei posibilitati de catre oameni, sau de catre cea mai mare parte dintre ei, sau de catre un mare numar dintre ei, nu este dictata de evolutia Pamantuli sau universului manifestat si aceasta ar putea, in realitate, sa-i faca rau sau chiar sa-i fie fatal. Exista, prin urmare, forte speciale (cu caracter planetar) care se opun evolutiei rapide a marilor mase de oameni si cere le mentin la nivelul la care ele trebuie sa ramana.

      Numai unii stiu..... altii doar folosesc si nu inteleg ceea ce folosesc.

      Omul trebuie sa inteleaga bine: evolutia sa spirituala depinde doar de el. Nimeni altcineva nu o poate face in locul sau, deci nu trebuie sa se bazeze pe ajutorul nimanui. Caci nimeni nu este obligat sa il ajute.

      Altu' ii arde karma...... nema evolutie

      In privinta evolutiei, este indispensabil sa se convinga inca de la inceput ca nu este posibila o evolutie mecanica. Evolutia omului este evolutia constiintei sale.

      Exemplu din sufisti

      Oamenii nu stiu ce inseamna omul. Ei au de a face cu o masina foarte complicata, mult mai complicata decat o locomotiva sau un avion - dar ei nu stiu nimic, sau aproape nimic despre structura, evolutia si posibilitatile acestei masini; ei nu inteleg nici chiar cele mai simple functii ale sale pentru ca ei nu cunosc scopul acestor functii. Isi imagineaza doar vag ca omul ar trebui sa invete sa-si conduca propria masina umana, dupa cum trebuie sa invete sa conduca o locomotiva, un automobil sau un avion si ca o manevra incompetenta a masinii umane este la fel de periculoasa ca o manevra gresita a oricarei masini. Acest lucru este foarte clar atunci cand este vorba despre un avion, un automobil sau o locomotiva. Dar foarte rar se ia in consideratie acest lucru cand este vorba despre un om in general sau despre propria fiinta in particular. Credem ca este just si legitim ca gandim ca natura a dat omului cunoasterea necesara privitoare la masina proprie; si totusi oamenii trebuie sa fie de acord ca o cunoastere instinctiva a acestei masini este departe de a fi suficienta. De ce studiaza ei medicina si au recurs la serviciile el? Evident, pentru ca isi dau seama ca nu isi cunosc propriile masini. Dar ei nu banuiesc ca o pot face mult mai bine decat stiinta si ca ar putea atunci sa obtina un rezultat complet diferit.

      Mitul lui Icar...... baza materiala....

      Si nu exista nimic in omul obisnuit care sa fie in stare sa controleze schimbarile "eu"-rilor. In primul rand pentru ca omul nu le remarca, sau nu are nici o idee despre ele, el traieste intotdeauna in ultimul sau "eu".

      1. La un moment dat, cand constiinta "patrunde" in corpul astral sau cel mental se pot controla stari afective sau ganduri.
      2. Aceste schimbari nu sunt remarcate din cauza ca omul traiest cu "atentia" indreptata spre exterior..... el va remarca ce are x-ulescu in plasa :-)) dar nu va remarca ce sentimente "au trecut prin el"

      Educatia, imitatia, lectura, hipnotismul religiei, al castelor si traditiilor, sau seductia ultimelor slogane dau nastere in personalitatea unui om la "eu"-ri foarte puternice si care domina serii intregi de alte "eu"-ri mai slabe. Dar forta lor nu este decat cea a rulourilor in centrii de forta. Si toate aceste "eu"-ri care constituie personalitatea omului au aceeasi origine ca si inscriptiile rulourilor: si unele si altele sunt rezultatul influentelor exterioare, ele sunt puse in miscare si comandate de ultimele venite.

      Rulourile centrilor au aceeasi cauza..... psihicul... influentele exterioare. Rezulta de aici imposibilitatea "evolutiei" prin "lucrul cu centrii"

      Nu imi era inca totul clar, totusi multe lucruri se legasera deja si adesea, intr-un mod cu totul neasteptat, un lucru limpezea pe un altul care nu parea sa aiba nici cea mai mica legatura cu el. Anumite parti ale siatemului au inceput sa capete vag forma la fel cum o figura sau un peisaj apar din ce in ce mai clar pe o placa fotografica in curs de developare. Dar erau inca multe pete albe sau aproape goale. Si ceea ce se revela era uneori complet diferit de ceea ce asteptam. Dar ma straduiam sa nu trag o concluzie si sa astept. Adesea un cuvant nou, sau pe care nu-l remarcasem inca, modifica complet tabloul si eram obligat sa recladesc totul.

      Ce spuneam cu jocul de puzzle..... Total gresit.... O invatatura nu da omului ceea ce vrea el, ci ceea ce este invatatura..... comparatie cu matematica
      Cel mai bun exemplu ca noi nu stim ce este "bine pentru noi". Ca nu putem fi maestrii nostri. ....... cauta exemple cu v.i....... recladirea sistemului de valori
      Nu stim ce se intampla cu viata..... dar cautam sa aflam ce este dincolo.....

      Eram intotdeauna surprins sa constat cum oamenii, veniti doar la una din intalniri, intelesesera totul dintr-o data. Le explicam anumite lucruri si isi formau, nu numai despre ceea ce ne fusese spus, ci despre noi insine, opinii "clare".

      In acest paragraf Ouspensky isi "proclama" adevarata valoare..... Castaneda, ca e prost...... Intelegerea nu depinde de "ceea ce stii"..... de ceea ce ai in memorie.... de eruditie

      Si eu, in timpul care trecuse, imi formasem despre G. si elevii sai o impresie definitiva. Dar ceva ma framanta. Acum cand incepusem sa-mi dau seama de valoarea imensa a acestor idei,

      Un exemplu clar ce inseamna putere de intelegere. Ou... a inteles altfel impresia care ia facut-o grupul.....

      Evolutia omului, spunea el, are loc dupa doua linii: "cunoastere" si "experienta". Pentru ca evolutia sa se realizeze in mod corect, cele doua directii trebuie sa avanseze impreuna, paralele una cu cealalta si sustinandu-se una pe cealalta. Daca linia cunoasterii o depaseste pe cea a experientei directe sau daca cea a experientei directe o depaseste pe cea a cunoasterii dezvoltarea omului nu se poate realiza constant; mai devreme sau mai tarziu ea stagneaza. Cunoasterea poate fi reala sau falsa. dar multi oameni nu cauta cunoasterea reala in existenta lor. Pentru ei existenta este doar opusul non-existentei. Ei nu inteleg ca existenta se poate situa la nivele foarte diferite. Luati, de exemplu, existenta unui mineral si existenta unei plante. Sunt doua nivele ale existentei foarte diferite. Existenta unei plante si cea a unui animal sunt, de asemenea, foarte diferite, la fel cum existenta animalului este diferita de cea a omului.

      Existenta <==> experienta de viata..... scoala vietii..... paralela cu CCD
      Ideea de miscare.... permite experiente vaste..... ne "hranim" cu impresii.....
      Yoghinul..... ajunge in camera a patra..... cunoaste EU-l... dar nu intelege viata
      V. i. m-a dus in ordine inversa..... mi-a dat cunoastere "prin" experienta. M-a pus sa inteleg ceea ce mi se intampla..... exemplul cu Cristian Dinu ca sunt incult :-))

      Acesta este lucrul pe care oamenii nu-l sesizeaza. Ei nu inteleg ca cunoasterea depinde de existenta. Si nu numai cu nu il sesizeaza, dar nici nu isi doresc sa sesizeze.

      Ingelegerea vietii..... civilizatia duce la "ruperea" de legile naturii.... ce-mi trebuie sa stiu cand ploua daca am umbrela?

      Cunoasterea unui lucru este bazata pe ignorarea altuia; cunoasterea detaliilor este legata de ignorarea intregului; cunoasterea formei de ignorarea esentei.

      Societatea de azi... cunoasterea formei......

      In limitele unei "existente date", calitatea cunoasterii nu poate fi modificata si acumularea de informatii de la o singura si aceeasi sursa, in cadrul acestor limite, ramane singura posibilitate. O modificare a naturii cunoasterii este imposibila fara o modificare a naturii existentei.

      Paralela cu Castaneda..... sa iti modifici obiceiurile de viata + stalkingul

      Lucrul asupra lui trebuie sa inceapa prin vizitiu. Vizitiul este intelectul (n.n. budhi). Pentru a putea auzi vocea stapanului (n.n. Sinele Suprem), vizitiul, inainte de orice, nu trebuie sa fie adormit - el trebuie sa se trezeasca. Apoi se poate intampla ca stapanul sa vorbeasca o limba pe care vizitiul nu o intelege. Vizitiul trebuie sa invete aceasta limba. Cand o va sti, il va intelege pe stapan. Dar aceasta nu ajunge, el trebuie de asemenea sa invete sa conduca calul, sa-l inhame, sa-l hraneasca, sa-l adape, sa intretina bine trasura - pentru ca nu ar folosi la nimic daca el ar intelege stapanul si n-ar fi in stare sa faca nimic. Stapanul da ordinul de plecare. Dar vizitiul este incapabil sa porneasca deoarece alul n-a fost hranit, n-a fost infamat si vizitiul nu stie unde sunt haturile. Calul reprezinta emotiile. Trasura este corpul. Intelectul trebuie sa invete sa comende emotiile. Emotiile trag intotdeauna corpul dupa ele. Aceasta este ordinea in care trebuie sa se desfasoare lucrul. Dar remarcati: lucrul asupra "corurilor", adica asupra vizitiului, calului, trasurii este ceva. Si lucrul asupra "legaturilor", adica asupra "intelegerii vizitiului", care il leaga de stapanul sau, asupra "haturilor" care il leaga de cal, asupra "brancardelor" si "harnasamentului" care cupleaza trasura la cal - este cu totul altceva.

      Iata si o mentionare clara a vocii interioare. Este vocea Stapanului...

      - Eu mi-am formulat scopul foarte clar inca de acum cativa ani, am raspuns eu. Imi spuneam atunci ca vreau sa cunosc viitorul. Printr-un studiu teoretic al problemei, ajunsesem la concluzia ca viitorul poate fi cunoscut, si am reusit chiar de mai multe ori sa obtin experimental o cunoastere exacta a viitorului. Am ajuns astfel la concluzia ca noi trebuie sa cunoastem viitorul si ca avem acest drept, pentru ca altfel nu ne-am putea organiza vietile. Aceasta problema mi se parea foarte importanta. Consideram de exemplu ca un om poate sti si are dreptul de a sti exact cat timp ii mai ramane de trait, timpul de care inca dispune - ziua si ora mortii sale. Mi s-a parut intotdeauna umilitor sa traiesc in aceasta stare de ignoranta si am decis, intr-un anumit moment, sa nu intreprind nimic, in nici un sens, inainte de a sti exact acest lucru. La ce foloseste, intr-adevar, sa faci un lucru oarecare, atunci cand nici macar nu stii daca it va mai ramane timp sa-l duci la bun sfarsit?
- Foarte bine, a spus G. Cunoasterea viitorului este pentru dvs. primul scop. Altcineva isi poate formula scopul?
- Mi-ar place sa fiu convins ca voi supravietui mortii corpului meu fizic si, daca asta ar depinde de mine, mi-ar place sa lucrez pentru a exista dupa moartea mea, a spus unul dintre noi.
- Cunoasterea sau ignorarea viitorului, certitudinea sau incertitudinea unei supravietuiri, ma intereseaza la fel de putin, a spus un altul, daca voi ramane asa cum sunt acum. Ceea ce simt cel mai puternic, este ca eu nu sunt stapanul meu si daca ar trbui sa-mi formulez scopul, as spune ca eu vreau sa fiu propriul meu stapan

      Fragmentul de mai sus "dovedeste" ca nu Ouspensky a fost cel mai "talentat" discipol al lui Gurdjieff

      Cineva a zis, de exemplu, ca ar vrea sa ii ajute pe ceilalti. Pentru a fi capabil sa-i ajuti pe altii, trebuie mai intai sa inveti sa te ajutipe tine insuti. Un mare numar de persoane, cu scpul de a-i ajuta pe altii, se lasa luate de tot felul de ganduri si de sentimente, pur si simplu din lene. Ei sunt prea lenesi ca sa lucreze asupra lor insisi, dar l este foarte usor sa creada ca ii pot ajuta pe ceilalti. Aceasta inseamna a fi fals si ipocrit fata de tine insuti. Cand un om se vede intr-adevar asa cum este, nu ii vine in minte sa ii ajute pa altii - i-ar fi rusine sa se gandeasca la asta. Dragostea pentru umanitate, altruismul, sunt cuvinte foarte frumoase, dar nu au sens decat atunci cand un om este capabil, urmandu-si propria alegere si propria decizie, sa iubeasca sau sa nu iubeasca, sa fie altruist sau egoist. Atunci alegerea sa are o valoare. Dar daca nu are nici o posibilitate de alegere, dca nu poate face altfel, daca este doar ceea ce intamplarea l-a facut sau este pe cale sa-l faca, un altruist astazi, un egoist maine, si din nou un altruist poimaine, ce valoare mai poate avea acest lucru? Pentru a ajuta pe ceilalti, un om trebuie sa invete mai intai sa fie atent cu el insusi. Doar un astfel de om ii poate ajuta pe altii. Asa cum suntem noi, nu putem face nimic.

      da exemplu cu ratacitii prin padure...

      Libertate, eliberare. Acesta ar trebui sa fie scopul omului. sa devina liber, sa nu mai fie un sclav - iata pentru ce trebuie sa lupte un om atunci cand a devenit catusi de putin constient de situatia sa. Pentru el, este singura scapare, caci nimic altceva nu este posibil atata timp cat el ramane un sclav, interior si exterior. Dar el nu va inceta sa fie sclav exterior, atata timp cat ramane sclav interior. De asemenea, pentru a deveni liber, trebuie sa-si cucereasca libertatea interioara.
      Primul motiv al sclaviei interioare a omului este ignoranta sa si, mai mult, ignoranta cu privire la el insusi. Fara cunoasterea de sine, fara intelegerea mersului si functionarii mecanismului sau interior, omul nu poate fi liber, nu se poate conduce, si va ramane pentru totdeauna un sclav si jucaria fortelor care actioneaza asupra lui.

      Eliberare de dorinte, etc... exemplul cu cainele

      Apoi, observatia trebuie sa se indrepte in general spre obiceiuri, spre ticuri. Orice om adult este o urzeala de obiceiuri, desi cel mai adesea el nu isi da deloc seama si poate chiar afirma ca nu are nici un obicei, dar acest lucru este aproape imposibil. Toti cei trei centri sunt plini de obiceiuri si un om nu poate niciodata sa se cunoasca inainte de a fi studiat toate obiceiurile sale. Observarea si studiul lor sunt deosebit de dificile deoarece, pentru a le vedea si a le"constata" trebuie sa te detasezi de ele, fie doar si pentru un moment. Atat timp cat un om este guvernat de un anumit obicei, el nu poate sa il observe detasat, dar chiar de la prima sa tentativa, cat de slaba ar fi ea, de a-l combate, el il simte si il remarca. De aceea, pentru a observa si studia obiceiurile, omul trebuie sa lupte coontra lor. Asta ne deschide o cale practica de observare a propriei fiinte. Am spus mai inainte ca un om nu poate schimba nimic in el insusi, ca el poate doar sa observe si "sa constate". Este adevarat. Dar este la fel de adevarat ca un om nu poate observa si "constata" daca nu incearca sa lupte contra lui insusi, adica impotriva obiceiurilor sale. Aceasta lupta nu poate da rezultate imediate, ea nu poate conduce la nici o schimbare permanenta sau durabila. Dar ea ne permite sa stim spre ce tintim. Fara lupta, un om nu poate sa vada despre ce este vorba. Lupta contra micilor obiceiuri este foarte dificila si foarte plictisitoare; dar, fara ea, auto-cunoasterea este imposibila.

      Multumire <==> placere

      ..... Omul trebuie sa-si dea seama ca de fapt este format din doi oameni. Unul este omul pe care il numeste "eu" si pe care altii il numesc, Uspensky, Zacharoff sau Petroff. Altul este adevaratul EU, care apare in viata sa doar in scurte momente, si care nu poate deveni stabil si permanent decat dupa o lunga perioada de munca. Atata timp cat omul se considera el insusi ca o persoana, va ramane inotdeauna asa cum este. Munca sa interioara incepe in momentul in care el este capabil sa simta in el insusi prezenta a doi oameni. Unul este pasiv si tot ceea ce poate face este sa observe si sa inregistreze ceea ce i se intampla. Altul, care isi spune "eu", care este activ si vorbeste la persoana intaia, nu este in realitate decat Uspensky, Petroff sau Zacharoff.

      Eu inca din liceu......

      Conceptul de "constiinta" nu are nimic comun cu cel de "moralitate". Constiinta este un fenomen general si permanent. Ea este aceeasi pentru toti oamenii si nu poate exista decat in absenta "tampoanelor". Din punctul de vedere al diferitelor categorii de oameni, putem spune ca exista o constiinta a omului care nu are contradictii. Aceasta constiinta ofera fiintei o bucurie de un tip in intregime nou, si pe care noi suntem incapabili sa o intelegem.

      Este o bucurie fara motiv. Pur si simplu te bucuri.

      Pentru un om, a-si da seama ca n-are un scop si ca nu merge in nici o directie este semnul ca se apropie de trezire; este un semn ca trezirea devine intr-adevar posibila pentru el. Trezirea unui om incepe in momentul in care isi da seama ca nu se indreapta in nici o directie si ca nu stie unde sa mearga.

      - lovituri in viata, suferinta

      Esenta omului este ceea ce este el. Personalitatea omului este "ceea ce nu este el". "Ceea ce nu este el" inseamna, ceea ce este venit din afara, ceea ce a invatat. sau ceea ce reflecta; toate urmele impresiilor exterioare lasate in memorie si in senzatii, toate cuvintele si toate miscarile care i-au fost inoculate, toate aceste sentimente create prin imitatie, toate acestea "care nu sunt el", toate alcatuiesc personalitatea.
Din punct de vedere al psihologiei obisnuite, diviziune omului in personalitate si esenta este dificil de inteles. Ar fi mai exact spus ca psihologia ignora aceasta diviziune in totalitate. Un copil mic nu are inca personalitate. El este ceea ce este in realitate. El este esenta. Dorintele, gesturile sale, ceea ce ii place, ceea ce nu ii place, exprima exact ceea ce simte.
Dar imediat ce intervine ceea ce numim "educatie", personalitatea incepe sa se dezvolte. Personalitatea se formeaza in parte prin actiunea influentelorintentionate, adica educatia si in parte prin imitarea involuntara a adultilor de catre copilul insusi. In formarea personalitatii, un mare rol este jucat de asemenea de "rezistenta" copilului in fata anturajului sau si de eforturile sale de a disimula ceea ce este in "el", ceea ce este "real".
Esenta este adevarul in om: personalitatea este minciuna. Dar pe masura ce creste personalitatea, esenta se manifesta din ce in ce mai rar, din ce in ce mai slab. Uneori esenta chiar inceteaza sa se mai manifeste la o varsta foarte mica si fiinta inceteaza sa mai creasca spiritual. Se intampla deseori ca manifestarea esentei unui om adult, chiar a unui intelectual sau, in sensul curent al cuvantului, a unui om cultivat, sa se fi oprit la varsta de 6 sau 7 ani. Aceasta inseamna ca nimic din ceea ce vedem in acest om nu este el in realitate. Ceea ce este el, ceea ce ii este propriu, adica esenta sa, nu se manifesta in mod obisnuit decat in instinctele sale si in emotiile sale cele mai simple. In anumite cazuri, totusi, esenta se poate manifesta in paralel cu personalitatea. Asemenea cazuri reprezinta exceptii foarte rare, mai ales in conditiile de viata ale oamenilor "cultivati". Instinctul are mai multe sanse sa se manifeste in oamenii care traiesc in contact direct cu natura, in conditii dificile, unde trebuie sa lupte mereu pentru a depasi pericole.
Dar ca regula generala personalitatea unor asemenea oameni este foarte putin dezvoltata. Ei au mult din "ceea ce este mult in ei", dar de "ceea ce nu este" in ei sunt aproape deposedati; altfel spus le lipseste cultura. Cultura creeaza personalitatea; si personalitatea creeaza civilizatia.

      Eu si incultura mea...... Osho, etc....

      Este posibil sa obtii experimental o confirmare a raportului dintre personalitate si esenta. In scolile din Orient, se cunosc mijloace si metode cu ajutorul carora se poate separa esenta de personalitatea unui om. In acest scop, sunt utilizate anumite tipuri de exercitii sau anumite narcotice, iar in alte cazuri chiar si hipnoza. Daca, prin unul sau altul dintre aceste mijloace, personalitatea si esenta unui om sunt separate un anumit timp, descoperim doua fiinte, amandoua formate, coexistand intr-un anume fel in el, care vorbesc limbi diferite, au gesturi, interese si scopuri in intregime diferite, si se descopera adesea ca unul dintre acestea doua a ramas la nivelul unui copil mic. Daca se prelungeste experienta, este posibil sa blocam una dintre aceste manifestari, adica sa adormim fie personalitatea, fie esenta. Anumite narcotice au proprietatea de a adormi personalitatea, fara a afecta esenta. Dupa ce i-au fost date unui om, se poate vedea personalitatea sa disparand pentru un anumit timp, nu ii ramane decat esenta. Si se intampla ca omul, plin de idei variate si exaltate, plin de simpatii si antipatii, de dragoste, ura, atasamente, patriotism, obiceiuri, de gesturi, dorinte, convingeri, sa se trezeasca brusc complet gol, deposedat de toate gandurile, sentimentele, convingerile, si de toate punctele de vedere personale asupra lucrurilor. Tot ceea ce il surescita alta data il lasa acum cu totul indiferent. Uneori, el poate sa-si dea seama de caracterul artificial sau imaginar al starilor sale de spirit obisnuite si a frazelor pompoase, ajunge chiar sa le uite complet, ca si cum toate acestea nu ar fi existat niciodata. Asemenea lucruri, pentru care era dispus sa-si dea viata, i se par acum ridicole, sau lipsite de sens, sau se indigneaza de atentia pe care le-a dat-o. Tot ceea ce poate gasi in el insusi este un mic numar de inclinatii instinctive si de afinitati. Ii plac bomboanele, caldura, nu ii place frigul, nu ii place sa munceasca, sau poate ii place, dimpotriva, sa faca exercitii. Si asta este totul.

      Munca? nu prea sunt de acord.... se racordeaza cu personalitatea...
-nu suporta compromisuri "eu vin din lumea celor clare"

      Atunci cand fiinta este rupta de esenta sa, o lunga perioada de lucru preparativ este absolut indispensabila, dar tot acest lucru va ramane complet steril, daca fiinte este putreda interior sau daca a dobandit cateva defecte insurmontabile pentru ea. Cazuri de acest gen se intalnesc foarte des. O dezvoltare a personalitatii opreste frecvent manifestare esentei incat aceasta devine un biet lucru infim. De la un biet lucru infim nu se poate astepta nimic.
In plus, se intampla ca fiinta sa-si uite cu desavarsire esenta, continuand sa existe doar personalitatea sa si corpul sau fizic. Oamenii pe care noi ii vedem pe strazile unui mare oras sunt astfel, aproape toti, goi interior; in realitate, ei sunt deja morti.

      - problema celor care citesc mult.... ei numai isi schimba personalitatea cu o alta nu o "racordeaza" la nivelul esentei - cei care merg singuri pe cale.... cei care cred ca "iau de ici de colo ceea ce le este lor util"... este util personalitatii nu esentei ==> duce la sezvoltarea personalitatii.

      Ce trebuie sa faca un om atunci cand incepe sa-si dea seama ca nu are destula energie pentru a atinge scopurile pe care si le fixeaza?
Raspunsul la aceasta intrebare este ca fiecare om normal are destula energie pentru a incepe sa se transforme. Ii este doar necesar sa invete sa economiseasca in vederea unui lucru util energia de care dispune si pe care, in cea mai mare parte a timpului o risipeste degeaba.

      Contra diverse curente care na indeamna sa castigam..... Energia musculara.... somn, etc

      Din fericire, asta nu se intampla decat foarte rar, caile rele sunt foarte numeroase, dar in imensa majoritate a cazurilor, ele nu duc nicaieri. Omul se invarte pur si simplu in cerc, crezand ca urmeaza o cale. - Cum se poate recunoaste o cale falsa? a intrebat cineva. - Cum se poate recunoaste? a spus G. Este imposibil de recunoscut o cale falsa daca n-o cunoastem pe cea buna. Asta inseamna ca este inutil sa te preocupi sa recunosti o cale falsa. Dar trebuie sa ne intrebam cum sa o gasim pe cea adevarata. Nu vorbim de altceva aici. dar acest lucrunu poate fi rezumat in doua cuvinte. Totusi, plecand de la ceea ce v-am spus, puteti trage foarte multe concluzii utile, bineinteles daca va veti mai aminti.

      Noi profitam de cartea lui Uspensky si ne vom amintio :-))
- rezultate.... singuratate, stari de bian

      Cel mai avansat pe cale este maestru. Si la fel cum este indispensabil elevului, elevul este indispensabil maestrului. Elevul nu poate progresa fara maestru si maestrul nu poate progresa fara un elev, sau fara elevi. Si aceasta nu este o consideratie generala, ci o regula indispensabila si in totalitate concreta pe care se bazeaza legea oricarei ascensiuni umane.

      Ideea jumatatii: sot si sotie.... se ridica unul pe celalalt....

      Lupta contra personalitatii, contra trasaturii sau defectului principal este partea cea mai importanta a muncii, dar aceasta lupta trebuie sa se traduca prin actiune, nu prin cuvinte. In acest scop, maestrul da fiecaruia insarcinari precise, care necesita, pentru a fi duse la bun sfarsit, depasirea trasaturii negative principale. Atunci cand un om ia asupra lui indeplinirea unei asemenea insarcinari, el lupta cu el insusi, lucreaza asupra lui insusi. Daca fuge de indatoriri, daca se sustrage indeplinirii lor, asta inseamna fie ca nu vrea sa lucreze, fie ca nu poate.

      Personalitatea nu se distruge, ea se transforma conform "esentei"

      - Este imposibil sa faci o descriere completa a modului in care este condusa munca unui grup, a reluat G. Toate acestea trebuie traite. Nu pot face decat aluzii la lucruri ale caror adevarat sens va fi revelat numai celor care vor munci, care vor invata prin experienta ce inseamna "bariere" si ce dificultati prezinta ele.

      Experienta-----traire.... nu citire si memorare.

      A doua bariera este foarte adesea cucerirea fricii. Omul are multe temeri inutile, imaginare. Minciuni sa frici, aceasta este atmosfera in care traieste. Si cucerirea fricii nu este mai putin individuala decat cucerirea minciunii. Orice om are fricile sale psrticulare, frici care nu-i apartin decat lui. Trebuie sa le descopere, apoi sa le distruga. Fricile de care vorbesc sunt de obicei legate de minciunile in mijlocul carora omul traieste. Trebuie sa intelegeti ca aceste frici nu au nimic in comun cu frica de paianjeni sau de soareci, sau de intuneric, sau cu fricile nervoase inexplicabile.

      - semne pe cale

      Dar, normal, daca energia extrasa din alimente, din aer si din impresii continua sa se risipeasca mai repede decat este reacumulata, atunci apare un moment in care chiar marele acumulator este golit de toata energia si organismul moare. Dar aceasta se intampla foarte rar. De obicei, organismul reactioneaza mai inainte, incetand automat sa mai functioneze. Pentru ca un organism sa moara de epuizare sunt necesare conditii speciale. In conditii normale, omul va adormi, sau va lesina, sau se va dezvolta in el vreo complicatie interna, care va face organismul sa nu mai fie in stare sa continue cu mult timp inainte de pericolul real. In consecinta, nu exista motive sa ne lasam speriati de eforturi; pericolul sa murim de efort practic nici nu exista. Este mult mai usor sa mori din lipsa de activitate, de lene, sau de frica de a face eforturi.

      adevaratele cauze ale bolii

      Este tocmai ceea ce oamenii nu inteleg. Si totusi, scopul lor ar trebui sa fie dezvoltarea activitatii centrului emotional. Centrul emotional este un aparat mult mai subtil decat centrul intelectual, mai ales daca luam in consideratie ca, din toate partile centrului intelectual, singura care lucreaza este aparatul formator si ca multe lucruri ii raman total inaccesibile. Daca un om vrea sa stie si sa inteleaga mai mult decat stie si intelege astazi, el trebuie sa-si aminteasca ca aceasta noua cunoastere si aceasta noua intelegere ii va veni trecand prin centrul emotional si nu prin centrul intelectual.

      actual - inteligenta emotionala

      - Vedeti cat este de simpla reintoarcerea dumneavoastra! Dar poate ca pur si simplu v-am spus povesti, poate ca "eterna intoarcere" nici nu exista deloc. Care este placerea de a avea cu tine un Uspensky ursuz care nici nu mananca, nici nu bea? Mi-am spus: "Sa incercam sa-l bine dispunem". Si cum sa bine dispui pe cineva? Trebuie sa-i spui anecdote. Pentru altul, este suficient sa doresti sa-i asculti necazul. Si stiam ca in cazul lui Uspensky al nostr.... era "eterna intoarcere". Asa ca i-am promis ca ii voi raspunde la orice intrebare; stiam bine de la inceput ce ma va intreba!
      Dar glumele lui G. nu ma speriara. Imi daduse ceva foarte substantial si nu mai putea sa mi-l ia inapoi. Nu am spus nimicla glumele lui, neconcepand ca ar fi putut inventa ceea ce tocmai a spus despre "eterna intoarcere". Invatasem de altfel sa-i cunosc intonatiile. Si viitorul mi-a arata ca nu ma inselam, caci G., desi nu a introdus niciodata ideea eternei intoarceri in expunerile invataturii sale, nu evita sa se refere la ea, mai ales cand vorbea despre posibilitatile pierdute ale unor oameni care se apropiasera de invatatura si apoi se departasera.

      Aici o sa fac un comentariu putin rautacios la adresa lui Uspensky, sau mai bine zis a "personalitatii" lui, care credea ca il poate cunoaste pe un om ca Gurdjieff dupa intonatiile vocii, sau alte manifestari interioare. Oricine isi poate da seama ca un om ca Gurdjieff care promoveaza ideia unui auto-control, si care , mai ales, a practicat acest auto-control, isi poate controla, intr-o conversati, intonatiile, mimica si gesturile, astfel incat sa obtina de la interlocutor ceea ce doreste. Chiar el o spune in fraza anterioara: ca a incercat sa-l scoata pe Uspensky din starea in care era... sa-l inveseleasca, si pentru aceasta, s-a folosit de orice mijloc.

      - Eu am remarcat, am spus, ca un barbat pe tot parcursul vietii sale nu intra in contact decat cu un anumit tip de femeie si ca o femeie nu intra in contact decat cu un anumit tip de barbat. Ca si cum un anumit tip de femeie ar fi predestinat pentru un anumit tip de barbat si un tip de barbat pentru un anume tip de femeie.
      - Este adevarat, mi-a spus G. Dar aceasta formulare este, desigur, mult prea generala. De fapt, voi nu ati vazut niciodata nici un tip de barbat sau de femeie, ci doar tipuri de evenimente. Cel despre care vorbesc eu se refera la tipul real. Daca oamenii ar putea trai in esenta lor, un tip de barbat ar intalni intotdeauna tipul de femeie corespondent, si nu ar mai exista asocieri false de tipuri. Dar oamenii traiesc in personalitatea lor care are interese proprii, gusturi proprii. Acestea n-au nimic in comun cu interesele si gusturile esentei. Personalitatea, intr-un asemenea caz, este rezultatul proastei functionari a centrilor. Din acest motiv, ea nu poate iubi ceea ce iubeste esenta - si iubeste exact ceea ce esenta nu iubeste. Aici incepe conflictul dintre esenta si personalitate. Esenta stie ce vrea, dar nu poate sa explice. Personalitatea nu vrea sa inteleaga si nu tine absolut deloc cont de dorintele ei. Ea are dorintele proprii si actioneaza in felul ei propriu. Dar puterea sa se opreste aici. Pe de alta parte, esenta si personalitatea trebuie sa traiasca impreuna. Pentru personalitate acest lucru este dificil. In acest domeniu nu este posibila nici un fel de prefacatorie, intr-un fel sau altul, esenta ia in cele din urma puterea si decide.

      Dorintele esentei sunt cele divine.

      AAAAA

      BBBBB

1. A intelege, a integra in sistemul de valori. Efect energetic
2. Nimeni nu face nimic. Totul este indus
3. Sa spui adevarul