Gurdjieff si vocea interioara

Marti, 10 iunie, 2003

Initial as fi vrut sa intercalez aceasta mentionare a "vocii interioare" in paragraful "alte mentionari", dar m-am razgandit. Prea lauda Gurdjieff aceasta cale, pentru a nu-i "dedica" un paragraf special :-). Ma refer la afirmatiile cu "evaluarea justa a lucrurilor".


In cautarea miraculosului

P. D. Ouspensky, Editura Prior Pages, Bucuresti, 1995

Ca evolutia generala are loc sau nu, este o alta problema. Ne ajunge sa intelegem ca este posibil si ca, in consecinta, evolutia pentru oamenii din afara "cailor" este posibila. Vorbind mai concret exista doua "cai". Pe prima o vom numi "cale subiectiva". Ea inglobeaza toate cele patru cai despre care am vorbit. Pe cealalta o vom numi "calea obiectiva". Aceasta este calea oamenilor angajati in viata. Nu trebuie sa luati prea literar termenii "subiectiv" si "obiectiv". Ei nu exprima decat un aspect. Ma servesc de ei deoarece nu exista alte cuvinte.

- Ar fi posibil sa spunem cai "individuale" si "generale"? intreaba unul din noi.

- Nu spuse G. Ar fi si mai impropriu decat "subiectiva" si "obiectiva", calea subiectiva nu este individuala in sensul general al acestui cuvant, caci aceasta este o "cale de scoala". Din acest punct de vedere, "calea obiectiva" este mult mai individuala, fiindca admite mai multe particularitati individuale. Nu, este preferabil sa pastram aceste nume: "subiectiva" si "obiectiva". Nu sunt satisfacatoare, dar le vom intrebuinta cu rezerve.

Cei care urmeaza calea obiectiva traiesc pur si simplu in mijlocul vietii. Ei sunt asa numiti oameni de treaba. Pentru ei nu este nevoie de metode sau sisteme speciale, bazandu-se pe invataturi intelectuale sau religioase obisnuite, pe morala obisnuita, ei traiesc in acelasi timp conform constiintei lor. Nu fac neaparat prea mult bine, dar nu fac rau. Cateodata se intampla sa fie oameni destul de needucati, simpli, dar care inteleg foarte bine viata, care au o justa evaluare a lucrurilor si un punct de vedere just. Si bineinteles, ei se perfectioneaza si evolueaza. Dar calea lor poate fi foarte lunga si cu multe repetari inutile.
vol II, pag. 209


Probabil nu vedeti lagatura cu "vocea interioara" deoarece nu este mentionat, in mod explicit, acest termen. Gurdjieff spune "ei traiesc in acelasi timp conform constiintei lor".

completare, vineri, 13 iunie, 2003

Iata, mai jos concluzia la care a ajuns Ouspensky, practicand timp de 1-2 ani, exercitiile lui Gurdjieff, precum si filosofia lui.

"Prietenul meu din St. Petersburg mi-a cerut, cand am vorbit despre invatatura lui G. si lucrul cu sine, daca as putea sa-i arat vreun rezultat practic obtinut prin aceasta munca.

Amintindu-mi tot ce traisem anul precedent, mai ales dupa plecarea lui G., i-am spus ca dobandisem o stranie incredere pe care n-o puteam defini intr-un cuvant, dar pe care trebuie sa o descriu:

- Nu este o incredere in sine in sensul obisnuit al cuvantului. Din contra, este mai mult o incredere in lipsa de importanta si de semnificatie a sinelui, acel sine pe care-l cunoastem in mod obisnuit. Dar, am credinta ca daca mi s-ar intampla ceva teribil, ca atator prieteni in anul trecut, atunci nu eul obisnuit, ci un alt eu interior va sti sa se arate la inaltimea situatiei (voi face aici o referinta la o intamplare descrisa de Jan Van Helsing, si care "sesizeaza" aceeasi incredere in vocea interioara, numita de Ouspensky "eul interior"). G. ma intreba acum doi ani daca n-am simtit in interiorul meu prezenta unui nou eu si i-am raspuns ca n-am simtit nici o schimbare. Acum, i-as fi raspuns altfel. Si pot sa explic cum se produce aceasta schimbare. Nu se produce dintr-o data si nu este o schimbare care sa cuprinda toate momentele vietii. Viata isi urmeaza cursul obisnuit, cu toate aceste eu-ri mici si stupide, cu exceptia catorva care mi-au devenit deja insuportabile. Dar daca ar interveni un eveniment important care ar cere incordarea fiecarui nerv, atunci stiu ca as puea face fata, nu cu acest mic eu obisnuit, care vorbeste acum, si care poate fi intimidat, nici cu unul asemanator, ci cu un altul, un mare eu, pe care nimic nu ar putea sa-l inspaimante si care ar fi pe masura oricarui eveniment (a se vedea cartile lui Pavel Corut, mai precis manifestarea "ingerului veghetor" a lui Varain). Nu pot sa-l descriu mai bine. Dar pentru mine este un fapt. Iar acest fapt este legat net de acest "lucru cu sine". Cunoasteti viata mea si stiti ca nu eram omul care sa se lase inspaimantat de prea multe lucruri, de ceea ce, interior si exterior, inspaimanta de obicei oamenii. Dar vorbeam acum de o starediferita, care are un gust diferit. De aceea stiu pentru mine insumi ca aceasta noua incredere nu este doar fructul unei vaste experiente de viata. Este rezultatul acelui lucru cu mine insumi pe care l-am inceput acum patru ani."
vol II, pag. 230


/completare