Miercuti, 11 iunie, 2003

Cineva s-a exprimat "ca se forteaza sa asculte vocea interioara"......

Nu prea este bine. Sau mai bine zis "nu acesta este inceputul".

Pentru a intelege mai bine o sa incerc o comparatie cu o orchestra muzicala. Sa zicem ca sunteti la un concert. In orchestra sunt: viori. piane, violoncele, saxofoane, tromboane :-), etc. Dar la un moment dat vreti sa ascultati doar o anumita vioara. Sunt de acord, frumusetea unui concert este data de suma instrumentelor muzicale, dar.... asa vreti de data asta: sa ascultati doar o singura vioara si una anume. Intr-o prima faza "va concentrati, va fortati, sa prindeti doar acordurile acelei viori. Aveti oarece rezultate. Parca, in urechile dvs, acea vioara, are niste acorduri mai puternice. Dar totusi sunt multe "bruiaje". Celelalte instrumente canta si ele la fel de tare. De multe ori, sunetul viorii, este acoperit de sunetele altor instrumente. Uneori, parca nici nu mai auziti vioara, asa tare canta celelalte instrumente.

O alta metoda ar fi sa incercati sa determinati vioara sa scoata sunete mai pronuntate. Dar, ea, saraca :-) face ce poate. Atat poate ea "sa strige".

A treia metoda, dar si cea mai eficienta, ar fi sa incercati sa determinati celelalte instrumente sa-si scada volumul. In cazul orchestrei.... slabe sanse. Dar daca considerati ca orchestra este chiar mintea dvs., gandurile care va cuprind, ideile care ca acapareaza, rezultatul este evident.

Intotdeauna ati auzit vocea interioara, dar "spusele" ei au fost acoperite de "galagia" celorlalte ganduri. Primii pasi ar fi sa incercati sa micsorati "puterea" celorlalte ganduri, sau mai bine zis: sa minimizati puterea dorintelor.